România în NATO

Balcanii

Implicarea Alianţei în Balcani este parte a eforturilor comunităţii internaţionale de a contribui la asigurarea stabilităţii şi securităţii regiunii. Ea cunoaşte două dimensiuni: în primul rând, una este politică, reflectând sprijinul aliaţilor pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlantice a tuturor statelor din regiune şi pentru transformarea acestor state din consumatori în furnizori de securitate. A doua dimensiune este operaţională, prin intermediul misiunilor şi operaţiunilor pe care NATO le desfăşoară în regiune.

România este unul din aliaţii care participă activ la eforturile NATO în Balcani. Acţiunile aliate se află în concordanţă cu politica României, care ia în considerare implicaţiile regionale ale problemelor din Balcani.

Implicarea politică a NATO în Balcani

Alianţa dispune de mai multe instrumente pentru promovarea obiectivelor sale în Balcani, legate în principal de asigurarea stabilităţii şi securităţii în regiune, precum şi de avansarea statelor din zonă pe calea integrării europene şi euro-atlantice, inclusiv prin consolidarea reformelor interne. Dintre acestea, pot fi amintite instrumentele aflate sub egida Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) şi a Parteneriatului pentru Pace (PfP),  precum şi activităţile din cadrul structurii informale SEEGROUP - South East Europe Security Cooperation Steering Group (1,) . De asemenea, în vederea promovării obiectivelor menţionate mai sus, Alianţa sprijină şi activitatea altor foruri, precum Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), preşedinţia acesuia fiind exercitată de România în perioada iunie 2013 - iunie 2014, şi Consiliul de Cooperare Regională (Regional Cooperation Council).

La summit-ul de la Riga (28-29 noiembrie 2006), Alianţa a luat o decizie de importanţă deosebită pentru întărirea securităţii şi stabilităţii în Balcani prin invitarea în EAPC a Bosniei şi Herţegovina, Muntenegrului şi Serbiei. S-au creat astfel bazele pentru consolidarea dialogului politic între statele din regiune, cu influenţă benefică asupra stabilităţii regionale.

Aceste mecanisme au fost dezvoltate, pe baza interesului acestor state de a aprofunda cooperarea cu Alianţa Nord-Atlantică, astfel încât la summit-ul de la Bucureşti (2-4 aprilie 2008) s-a decis acordarea Dialogului Intensificat Muntenegrului şi Bosniei şi Herţegovinei (BiH), exprimându-se totodată disponibilitatea Alianţei de a-şi aprofunda cooperarea cu Serbia, in special prin PfP, inclusiv de a evalua demararea şi cu aceasta a Dialogului Intensificat, la cererea Belgradului. Ulterior, Muntenegru (decembrie 2009) şi BiH (aprilie 2010) au fost invitate să participe la procesul MAP, aceasta din urmă cu condiţia să soluţioneze problema proprietăţilor din domeniul apărării. România a sprijinit aceste decizii, din postura sa de participant activ la realizarea obiectivelor Alianţei în Balcani. România a susţinut, de asemenea, invitarea să adere la Alianţă a Albaniei şi a Croaţiei, salutând finalizarea procesului pentru acestea la summit-ul de la Strasbourg-Kehl (3-4 aprilie 2009), precum şi a Republicii Macedonia - deşi pentru aceasta procesul a fost amânat până după reglementarea problemei privind numele ţării.  Summit-ul NATO de la Chicago (20-21 mai 2012) a reiterat sprijinul pentru aspiraţiile euro-atlantice ale statelor candidate din Balcanii de Vest. .

Dimensiunea operaţională a NATO în Balcani

Alianţa Nord-Atlantică conduce în prezent în Balcani operaţiunea de menţinere a păcii intitulată KFOR. Iniţiată în 1999, operaţiunea se desfăşoară în prezent pe baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU şi a Acordului Tehnic-Militar dintre NATO şi fosta Republică Federală a Iugoslaviei, semnat la 9 iunie 1999. La KFOR participă în prezent circa 4800 de militari (67 din România). În baza rolului NATO în Kosovo de aliaţi, sarcinile principale ale KFOR sunt menţinerea mediului de securitate sigur şi stabil, precum şi a libertăţii de mişcare în întregul Kosovo.

La 12 iunie 2008, NATO a decis demararea implementării noilor sarcini constând în: dizolvarea KPC (“Kosovo Protection Corps”), realizată la 14 iunie 2009. În locul KPC, cu sprijinul NATO, a fost creată Forţa de Securitate Kosovo (Kosovo Security Force-KSF), care şi-a început activitatea pe 15 septembrie 2009. Aceasta este o structură de securitate redusă numeric, înarmată uşor, multi-etnică, profesionistă, democratică şi dotată cu un mandat vizând managementul crizelor, protecţia civilă şi intervenţiile în cazul unor dezastre naturale şi situaţii de urgenţă. A fost, de asemenea, creată o structură de supervizare civilă a KSF. Autoritatea NATO/KFOR asupra KSF a  încetat în iulie 2013, odată cu declararea capacităţii operaţionale complete a KSF; totodată a fost creată o Echipă NATO de Legătură şi Consiliere pe lângă KSF.

România continuă să sprijine eforturile aliate de asigurare a securităţii în Kosovo. Având, însă, în vedere nerecunoaşterea independenţei declarate de Kosovo, participarea forţelor româneşti la KFOR nu include noile sarcini, ci se circumscrie exclusiv dimensiunii de securitate, pe baza mandatului conferit misiunii NATO de Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU.

Luând în considerare faptul că situaţia de securitate în Kosovo s-a îmbunătăţit semnificativ, statele NATO au decis în iunie 2009 reducerea treptată a prezenţei trupelor KFOR în zonă. S-a convenit ca tranziţia către o “prezenţă de descurajare” a KFOR să se facă gradual şi în etape, ritmul reducerilor efectivelor KFOR urmând a fi decis de către Consiliul Nord-Atlantic, cu luarea în considerare a mediului politic şi în funcţie de evoluţiile concrete, în continuare, ale situaţiei de securitate din zonă. În noua configuraţie, KFOR va fi o structură flexibilă, adaptată permanent la situaţia concretă din zonă şi va continua să acţioneze în Kosovo pentru menţinerea unui climat de securitate şi stabilitate, pe baza mandatului conferit prin Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, atâta timp cât va fi necesar sau până la o altă decizie a Consiliului de Securitate, cu menţinerea neutralităţii Alianţei faţă de problema statutului Kosovo.

Ttot la nivel operaţional, NATO este prezent în Balcanii de Vest prin Cartierul General (HQ NATO) de la Sarajevo, precum şi cu Birourile de Legătură Militară de la Skopje şi Belgrad.

Scopul  misiunilor NATO din Macedonia şi BiH este de a asista şi sprijini guvernele locale în reforma apărării şi în alte activităţi legate de pregătirea statelor respective pentru aderarea la NATO, prin implementarea mecanismelor de dialog şi cooperare convenite.

Biroul de Legătură Militară de la Belgrad are ca misiune primară asigurarea legăturii Alianţei cu Armata Serbiei, în primul rând pentru aspectele practice ale implementării Acordului de Tranzit semnat de NATO cu Serbia la 18 iulie 2005. Alte sarcini ale acestui Birou de Legătură Militară sunt facilitarea implementării programului PfP al Serbiei, sprijinirea Grupului Serbia/NATO de Reformă a Apărării (structură care asistă autorităţile sârbe în modernizarea armatei naţionale), asistarea activităţilor NATO de diplomaţie publică în regiune. 

 

 

Actualizat : mai 2014

Întrevederea secretarului de stat George Ciamba cu asistenți ai secretarului general al NATO

22.02.2017

Alături de întâlnirea cu secretarul general adjunct, programul vizitei la sediul NATO a secretarului de stat pentru…

Întrevederea secretarului de stat George Ciamba cu adjunctul secretarului general al NATO Rose Gottemoeller

22.02.2017

Secretarul de stat pentru afaceri bilaterale şi strategice în spaţiul euro-atlantic, George Ciamba, a întreprins, în…

Vizita la NATO a secretarului de stat George Ciamba

21.02.2017

Secretarul de stat pentru afaceri bilaterale şi strategice în spaţiul euro-atlantic, George Ciamba, se va deplasa, în…